La colţul de stradă,
Stă singur şi trist,
Un tată venit de niciunde, să vadă,
Copilul devenit peste vreme artist…
Pe faţa uitată şi slabă,
Un zâmbet amar,
O privire în grabă,
Şi calmul din sine îl face bizar…
E fiul şi tatăl venit de departe,
Demult, din timpuri străvechi,
De acolo de unde omul nu ştia mult,
Dar era cult…
Şi copilul devenit peste vreme artist,
E nebunul de legat ce trăieşte în chip de turist,
E partea de jos din ce e mai trist,
Şi cel mai bolnav şi temut ANTICHRIST…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu